Volum: 70 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale constă din 3 părți:

În ultimele câteva decenii, ratele relative de incidență și mortalitate din cauza maladiilor oncologice s-au redus semnificativ. Astfel, chiar dacă, concomitent cu creșterea populației, numărul total al cazurilor de boli oncologice continuă să crească, actualmente, din mai multe motive, femeile și bărbații mai rar se îmbolnăvesc de diferite forme de cancer și mai rar decedează de acestea.

Cu toate acestea, diverse tipuri de boli oncologice continuă să fie printre cele mai importante cauze de deces prematur sau de reducere a calității vieții în rândul adulților. În țările europene, maladiile oncologice ocupă al doilea loc în lista cauzelor de deces prematur — după afecțiunile cardiovasculare — și provoacă aproximativ 1/5 din numărul total de decese în rândul adulților.

Deși cancerul se poate dezvolta în diverse părți ale corpului, majoritatea cazurilor de afecțiuni oncologice din cauza cărora decedează persoanele adulte sunt tumorile agresive în 5 regiuni anatomice:

1. cancer pulmonar (la bărbați și femei);
2. cancer de sân (la femei);
3. cancer de prostată (la bărbați);
4. cancer de col uterin (la femei);
5. cancer de colon (la bărbați și femei);

Vedeți datele pe site-ul IARC

Vedeți, de asemenea, tendința mortalității din cauza bolilor oncologice la bărbați.

Vedeți datele pe site-ul IARC

Vedeți, de asemenea, tendința mortalității din cauza bolilor oncologice la femei.

Printre locuitorii țărilor dezvoltate, formele agresive de cancer în alte regiuni anatomice sunt mult mai puțin răspândite.

Potrivit datelor colectate în SUA în perioada anilor 2010–2012, probabilitatea diagnosticării celor mai răspândite forme de cancer și a decesului din cauza lor în tot decursul vieții unui om poate fi prezentată în modul următor:

Sursa: American Cancer Society: Lifetime Risk of Developing or Dying From Cancer

Trebuie să menționăm că „cancerul” nu este o singură boală, ci un grup mare, ce include peste 200 de tipuri de maladii diferite. Trăsătura comună a tuturor formelor de cancer este doar faptul că toate ele se caracterizează prin apariția în organism a unui grup de celule cu semne exterioare de tulburări semnificative ale proceselor de creștere și diviziune celulară. Altfel spus: la microscop toate tipurile de cancer arată destul de similar. Însă, în multe alte privințe, diverse cazuri de afecțiuni oncologice se deosebesc esențial între ele.

Chiar și cazurile de cancer în care este afectat același organ pot fi complet diferite din perspectiva predispoziției față de creștere agresivă, a potențialului de afectare a calității și duratei vieții, a răspunsului la tratament etc. De exemplu, cancerul mamar la femei include cel puțin 20 de forme histologice cu tendințe de creștere foarte diferite. Unele dintre aceste tumori au tendință spre o creștere rapidă și agresivă, iar altele, dimpotrivă, cresc foarte lent și pot regresa spontan (adică, pot dispărea de la sine, fără niciun tratament).

După cum au arătat H. Gilbert Welch și William C. Black în articolul „Overdiagnosis in Cancer” :

„[Răspândirea pe larg] a metodelor de diagnostic precoce i-a determinat pe medici și cercetători să recunoască existența unui sens mult mai larg și, pentru mulți, contraintuitiv, al noțiunii de „cancer”. Înțelesul care ne-a fost predat majorității dintre noi în universitățile de medicină poate fi explicat destul de precis cu ajutorul definiției laconice prezentate în dicționarul medical — „afecțiune tumorală fatală”.

Această definiție simplă a fost în mare parte adevărată în perioada în care cancerul se diagnostica abia după ce pacientul avea manifestări și simptome ale bolii.

Însă, după ce am obținut posibilitățile tehnologice de a stabili diagnostic mai devreme și de a depista focare de cancer înainte ca acestea să cauzeze apariția semnelor și simptomelor — totul s-a schimbat. În prezent, este deja evident că termenul de „cancer” descrie o serie de modificări celulare cu un diapazon foarte larg de scenarii posibile de evoluție naturală. Unele dintre aceste modificări celulare cresc foarte repede, altele cresc mai lent, iar altele inițial cresc, iar apoi se opresc în creștere; în sfârșit, unele chiar regresează. […] termenul „cancer“ nu atât prezice evoluția ulterioară a bolii, cât este o descriere morfopatologică a modificărilor depistate, făcută la un moment dat de timp.

Păstrarea sensului prezentat în dicționar pentru cuvântul „cancer” poate aduce daune, care, printre altele, pot include utilizarea în exces a tratamentului oncologic.”

În momentul de față, nu există o singură măsură de protecție, care ar permite eliminarea completă a riscului de dezvoltare a tuturor afecțiunilor oncologice. Ca și în multe alte domenii ale medicinei, posibilitățile de reducere a incidenței și mortalității din cauza bolilor oncologice includ un ansamblu de măsuri cu diferite scopuri intermediare și cu conținut diferit.

După cum vom arăta în prima parte a acestui articol, prima linie de apărare constă în măsuri ce permit reducerea dezvoltării anumitor maladii oncologice din contul înlăturării „cauzelor” acestora sau al limitării impactului altor factori de risc.

Aici se includ, printre altele, asemenea posibilități, precum reducerea greutății excesive, efectuarea regulată a efortului fizic, ajustarea alimentației, vaccinarea și tratamentul anumitor infecții, evitarea contactului cu factori cancerigeni cunoscuți și câteva opțiuni de administrare preventivă a medicamentelor.

Măsurile de protecție primară permit reducerea probabilității că persoana respectivă se va îmbolnăvi vreodată de anumite boli oncologice, însă nu înlătură definitiv acest risc. Particularitatea principală a acestor măsuri este că ele trebuie implementate din timp.

A doua linie de protecție este direcționată spre tratamentul modificărilor precanceroase și al tumorilor care au început deja să se dezvolte. După cum vom arăta în partea a doua, măsurile secundare de protecție împotriva cancerului includ opțiunile de diagnostic și tratament precoce al leziunilor precanceroase sau al formelor incipiente de cancer la persoanele care încă nu au simptome.

A treia linie de apărare include opțiunile de diagnostic și tratament al maladiilor oncologice după apariția simptomelor.

Ca și alte posibilități de prevenție și tratament, măsurile de protecție împotriva cancerului au nu doar aspecte pozitive, ci și negative. Noi credem că, pentru luarea unor decizii care să le reflecte valorile, consumatorii de servicii medicale au nevoie de o înțelegere adecvată a raportului dintre beneficii și daune în fiecare caz în parte (vedeți Principii de luare a deciziilor medicale pentru pacienți și familiile lor).

Acest capitol din Ghidul consumatorului inteligent de servicii și informații medicale a fost scris pentru a le oferi cititorilor informații echidistante cu privire la beneficiile, limitele și posibilele daune ale principalelor măsuri de protecție împotriva maladiilor oncologice, disponibile în prezent.

În cadrul unui număr mare de observații epidemiologice, s-au obținut dovezi convingătoare în favoarea faptului că cea mai mare parte a maladiilor oncologice (unele dintre cele mai răspândite forme de cancer, precum și alte tipuri, mai rare), sunt afecțiuni care depind într-o mare măsură de condițiile și stilul de viață.

Datele disponibile permit afirmarea cu un grad înalt de certitudine că multe dintre cazurile de cancer pulmonar, de piele, mamar, colorectal, uterin, esofagian, al vezicii urinare, renal, precum și în alte câteva regiuni anatomice sunt asociate cu unul sau mai mulți dintre următorii factori:

• exces ponderal,
• efort fizic insuficient,
• fumat,
• expunerea excesivă a pielii la radiația solară,
• abuz de alcool,
• și, într-o măsură mai mică, anumite particularități ale stilului alimentar.

Din păcate, efectul pozitiv al modificării condițiilor de viață asupra reducerii riscului de dezvoltare a afecțiunilor oncologice rareori poate fi cercetat în cadrul unor studii clinice randomizate de calitate înaltă. Crearea unui grup de observație, care în decursul a zeci de ani va respecta în mod intenționat anumite condiții de viață zi de zi, este foarte dificilă. În plus, crearea unor grupuri de comparație, în care oamenii s-ar expune perioade îndelungate de timp factorilor cu efect cancerigen presupus, este inacceptabilă din punct de vedere etic.
Din aceste motive, în general, lipsesc dovezi directe ale eficacității menținerii greutății optime, a efectuării regulate a efortului fizic, a ajustării alimentației și a altor măsuri orientate spre protecția împotriva cancerului. Totodată, raționalitatea efectuării acestor măsuri este susținută de câteva niveluri de dovezi indirecte: observații epidemiologice, mici studii clinice, date biochimice, studii pe animale ș. a.

Având în vedere faptul că aceste măsuri se caracterizează printr-un raport foarte favorabil de eficacitate/riscuri, precum și pentru că acestea au eficacitate înaltă dovedită și în alte direcții ale grijii de sine, actualmente, toate organizațiile principale care se ocupă de lupta împotriva cancerului le recomandă adulților:

• să mențină greutatea la un nivel optim pe tot parcursul vieții (vedeți Slăbitul și controlul greutății, recomandări argumentate științific);
• să ajusteze compoziția alimentară în conformitate cu principiile cu eficacitate dovedită în privința reducerii riscului de maladii cardiovasculare și diabet zaharat (vedeți Recomandări de alimentație, argumentate științific);
• Să efectueze în mod regulat efort fizic de intensitate medie sau înaltă în decursul a cel puțin 4 ore pe săptămână (vedeți Recomandări argumentate științific privind nivelul optim de activitate fizică);
• să limiteze consumul de băuturi alcoolice (până la 2 porții1 porție de băutură alcoolică este aproximativ egală cu 10 ml de alcool etilic. Conținutul de alcool etilic în băutură poate fi calculat folosind formula: Volumul băuturii se înmulțește cu tăria (în %) și se împarte la 100. pe zi pentru bărbați și 1 porție pe zi pentru femei);
• să excludă complet contactul cu fumul de țigară și cu tutunul în orice formă;
• să fie conștienți de riscurile asociate cu radiația solară și să evite expunere excesivă a pielii la soare (vedeți Expunerea la soare în condiții de siguranță și tratamentul arsurilor solare)

Se presupune că implementarea adecvată a acestor măsuri la nivel de populație generală poate preveni dezvoltarea a jumătate dintre toate cazurile de cancer.

Femeile și bărbații care implementează în mod consistent aceste măsuri pot conta pe faptul că riscul lor personal de a se îmbolnăvi și de a suferi din cauza maladiilor oncologice va fi semnificativ mai mic decât riscul persoanelor cu aceeași stare de sănătate, dar care nu au implementat măsurile respective. Fiecare dintre aceste măsuri are o valoare unică și, prin urmare, punerea în aplicare a uneia dintre ele nu poate compensa neglijarea celorlalte.

Pentru a obține un efect protector maxim, se recomandă implementarea acestor măsuri de la o vârstă cât mai tânără.

Trebuie să menționăm, de asemenea, că, chiar și în cazul unei realizări ideale, aceste măsuri nu permit eliminarea completă a riscului de boli oncologice, inclusiv și a tipurilor de cancer care au legătură evidentă cu încălcarea măsurilor respective.

Menținerea greutății optime

(1) În prezent, în majoritatea cercetărilor, din perspectiva riscurilor medicale, nivelul optim de greutate se apreciază pe baza greutății, înălțimi și circumferinței taliei.

În baza greutății și înălțimii se calculează indicele de masă corporală (IMC):

IMC = ^{greutatea corpului}_{(înălțimea în metri)²}

De exemplu, dacă aveți greutatea de 52 kg și înălțimea de 165 cm, IMC va fi egal cu:

IMC = ⁵²_{1,65 x 1,65} = ⁵²_2,72 = 19,1

Valorile IMC pentru diferite combinații de înălțime și greutate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Indiferent de IMC, un indicator independent al obezității este circumferința taliei:

• peste 80 cm la femei
• peste 94 cm la bărbați

(2) Legătura între excesul ponderal și maladiile oncologice a fost studiată în cadrul unui număr mare de studii.

În 2016, la inițiativa IARC (The International Agency for Research on Cancer, Lyon, Franța), a fost înființat un grup de experți, care au analizat datele științifice publicate până la acel moment privitor la legătura dintre excesul de greutate și riscul de maladii oncologice. În total, grupul a procesat datele a peste 1000 de studii.

În raportul final publicat în rezultatul analizei a fost formulată concluzia că actualmente există suficiente dovezi în favoarea faptului că există o asociere evidentă și stabilă între excesul ponderal și riscul crescut de apariție a cancerului în 13 regiuni anatomice (din 34 regiuni anatomice studiate).

Vedeți datele pe site-ul IARC

Studiile efectuate în diferite regiuni geografice și în rândul oamenilor din diverse grupuri etnice au arătat rezultate consistente. Asta susține legătura dintre obezitate și un risc mai înalt de boli oncologice.

Majoritatea cercetărilor incluse în această analiză au fost epidemiologice. Cu alte cuvinte, ele conțin date care confirmă că, în rândul oamenilor cu greutate excesivă, cazurile de diagnosticare a maladiilor oncologice sau de deces din cauza acestora se înregistrează mai frecvent decât în rândul persoanelor fără exces de greutate. Însă, ca și în cazul altor întrebări științifice, corelația pozitivă nu indică neapărat asupra unei legături cauzale. Prezența unei relații de cauză–efect ar putea fi stabilită dacă, după reducerea greutății, riscul de dezvoltare a bolilor oncologice s-ar micșora.

Din păcate, cercetări în care să se studieze reducerea riscului de cancer după scăderea în greutate se efectuează rar.

Într-un studiu efectuat în rândul femeilor diagnosticate cu cancer mamar, în grupul de paciente care au reușit să-și reducă greutatea (chiar și nesemnificativ) prin ajustarea alimentației, riscul de recurență a cancerului a fost mai mic, comparativ cu pacientele care nu au slăbit deloc. Aceste date sunt în concordanță cu alte câteva studii de calitatea scăzută, în cadrul cărora s-a constatat reducerea riscului de dezvoltare a cancerului (în special a cancerului mamar și a cancerului uterin) la pacientele care au slăbit cu ajutorul chirurgiei bariatrice.

După cum au remarcat experții IARC, din cauza calității scăzute a acestor studii, datele respective nu sunt suficiente pentru estimarea definitivă a eficacității slăbitului în calitate de măsură de protecție împotriva maladiilor oncologice. Până în prezent, încă nu au fost obținute dovezi directe și incontestabile în favoarea faptului că scăderea în greutate duce la o reducere proporțională a riscului de cancer.

În partea finală a raportului, experții IARC au formulat următoarea concluzie:

„Pe baza datelor disponibile, am ajuns la concluzia că absența excesului ponderal reduce riscul de dezvoltare a câtorva dintre cele mai răspândite forme de cancer. Trebuie să adăugăm că rezultatele cercetărilor pe animale și rezultatele studiilor biochimice susțin presupunerea că între reducerea greutății și scăderea riscului de dezvoltare a cancerului există o legătură cauzală, însă dovezi care ar confirma prezența unei asemenea legături în studii făcute pe oameni încă nu au fost obținute.”

(3) Persoanele nefumătoare cu exces ponderal au un risc mai mic de dezvoltare a diverselor forme de cancer în decursul întregii vieți decât fumătorii. Însă, la nivel de populație generală, obezitatea provoacă același număr de cazuri de cancer ca și fumatul.

Potrivit diferitelor estimări, greutatea excesivă provoacă aproximativ 9% dintre toate cazurile de boli oncologice în rândul femeilor din America de Nord, Europa și Orientul Mijlociu.

Excesul de greutate este unul dintre cei mai importanți factori de apariție a cancerului în stratul interior al uterului (cancer endometrial). Peste 40% dintre toate cazurile acestei maladii au legătură directă cu excesul ponderal.

(4) În ultimul timp, au fost elucidate câteva mecanisme moleculare prin care greutatea excesivă poate duce la creșterea riscului de boli oncologice. În cazul cancerului mamar și al cancerului uterin, un mecanism posibil este producerea în cantități mari a hormonului sexual feminin estrogenul de către celulele țesutului adipos. Acest hormon are un efect stimulator excesiv asupra țesuturilor glandelor mamare și asupra stratului interior al uterului, mărind probabilitatea formării celulelor cu tulburări severe ale mecanismelor de control al creșterii și diviziunii celulare.

Alte mecanisme posibile (reducerea sensibilității față de insulină, inflamație sistemică persistentă) se suprapun parțial cu căile ce participă la creșterea riscului de dezvoltare a diabetului și a maladiilor cardiovasculare, riscul de apariție al cărora, la persoanele cu greutate excesivă, este considerabil mai mare decât la persoanele cu greutate normală.

După cum am arătat în alte capitole ale Planului grijii de sine, argumentat științific, menținerea greutății la un nivel optim sau, cel puțin, reducerea parțială a greutății excesive, de asemenea, permite scăderea semnificativă a riscului altor două cauze frecvente de deces prematur printre adulți — maladiile cardiovasculare și diabetul zaharat.

Recomandări în privința reducerii greutății într-un mod eficient și inofensiv sunt prezentate în articolul Slăbitul și controlul greutății, recomandări argumentate științific.

Activitatea fizică regulată

(1) Rezultatele studiilor epidemiologice sugerează că persoanele care, în mod regulat, îndeplinesc activități fizice de intensitate medie și înaltă au un risc mai mic de a se îmbolnăvi de diverse tipuri de cancer.

Analiza rezultatelor unui grup mare de cercetări a arătat că efortul fizic regulat se asociază cu reducerea probabilității de cancer colorectal (cu 24%), cancer mamar (cu 25–30%), precum și de cancer în alte câteva regiuni anatomice.

În câteva studii, s-a constatat că bărbații care efectuează efort fizic în mod regulat, mai ales de intensitate înaltă, au un risc mai mic de a fi diagnosticați cu cancer de prostată, în special cu formele agresive ale acestei maladii.

(2) În prezent, eforturile cercetătorilor sunt direcționate spre elucidarea mecanismelor ce stau la baza efectului protector al activității fizice. Elucidarea acestui fenomen va contribui la o mai bună înțelegere a naturii maladiilor oncologice și va permite formularea recomandărilor cu privire la durata, frecvența și intensitatea optimă a activităților sportive.

Un posibil mecanism al acțiunii protectoare a efortului fizic poate consta în menținerea greutății optime a corpului cu păstrarea masei musculare adecvate. Alte mecanisme, independente de greutatea corpului, au fost studiate într-o măsură mai mică, însă, cu siguranță, există, cel puțin în cazul câtorva tipuri răspândite de afecțiuni oncologice, precum cancerul mamar și cancerul colorectal.

(3) În prezent, nu se știe care este durata, frecvența și intensitatea optimă a efortului fizic din perspectiva protecției împotriva cancerului.

Pe baza datelor disponibile, se poate presupune că un nivel adecvat de protecție este asigurat de îndeplinirea activităților fizice regulate de intensitate medie sau înaltă în decurs de cel puțin o oră în fiecare zi sau în majoritatea zilelor săptămânii.

Totodată, impactul pozitiv, siguranța și parametrii optimi ai activității fizice, din perspectiva reducerii riscului de boli cardiovasculare și diabet zaharat, au fost mult mai bine studiați.

Astfel, până la obținerea unor date mai precise, se poate presupune că pentru persoanele care ar vrea să manifeste grijă față de sine, atât în sensul sănătății cardiovasculare, cât și în sensul reducerii riscului de maladii oncologice, ar fi prudent să organizeze un regim de activități fizice cu eficacitate dovedită în reducerea riscului de afecțiuni cardiovasculare și diabet.

Informații detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Recomandări argumentate științific privind nivelul optim de activitate fizică.

Ajustarea alimentației

Efectuarea studiilor cu scopul determinării legăturii între consumul diverselor produse alimentare și probabilitatea dezvoltării bolilor oncologice este dificilă din mai multe motive:

• Pentru obținerea datelor calitative în acest sens este nevoie de cercetări foarte îndelungate, cu participarea unor grupuri mari de oameni. În mod ideal, studiul ar trebui să înceapă cu observații asupra părinților persoanei ce va participa la cercetare, încă înainte de concepere, și trebuie să se continue pe tot parcursul vieții acesteia.
  În prezent, în țările scandinave, se desfășoară un studiu similar, care include efectuarea observațiilor asupra 300 000 de oameni. Posibil că rezultatele acestei cercetări le vor permite savanților să înțeleagă mai bine legătura dintre diverse componente din alimentație și afecțiunile oncologice.
• În cazul în care se presupune că un anumit produs alimentar poate crește probabilitatea dezvoltării bolilor oncologice, această presupunere nu poate fi verificată în mod definitiv în cadrul unui studiu randomizat. Pe lângă un șir de dificultăți practice semnificative (cum ar fi necesitatea supravegherii în decursul a zeci de ani), nu ar fi fost etică crearea unui grup de control, participanții căruia ar trebui să consume intenționat produsul despre care se presupune că are o acțiune cancerigenă.

În ciuda acestor dificultăți, în prezent există deja date care permit formularea a câteva concluzii importante privitor la legătura dintre alimentație și riscul de maladii oncologice:

(1) Alimentația, cu siguranță, influențează riscul de dezvoltare a afecțiunilor oncologice, însă nu direct, ci indirect, prin exces de greutate.

Există dovezi incontestabile în favoarea faptului că excesul de mâncare, care contribuie la acumularea greutății excesive, este un factor important de risc în dezvoltarea unui șir de boli oncologice răspândite.

Această descoperire a fost făcută relativ recent și este o realizare importantă în sfera luptei cu cancerul. După cum am menționat anterior, există motive pentru a presupune că la nivelul populației generale excesul de greutate provoacă cel puțin același număr de cazuri de cancer ca și fumatul. Cunoașterea acestor date le permite organizațiilor medicale și consumatorilor individuali de produse și servicii medicale să reconsidere importanța controlului greutății și să consolideze eforturile în direcția respectivă.

(2) În prezent, nu există dovezi convingătoare în favoarea faptului că anumite produse sau stiluri alimentare (cu câteva excepții, prezentate mai jos) măresc sau reduc în mod semnificativ riscul de dezvoltare a maladiilor oncologice.

După cum a menționat în prelegerea sa „Diet & Cancer: The Fourth Paradigm” doctorul Walter Willett, în prezent, deja se poate vorbi cu un grad înalt de certitudine despre faptul că diferite componente ale alimentației, luate în parte, nu au un rol esențial în creșterea sau reducerea riscului de maladii oncologice, deoarece, dacă această legătură ar fi existat, ea ar fi fost cu siguranță observată până acum, având în vedere volumul și calitatea efortului depus în această direcție.

Inițial, se presupunea că anumite produse alimentare sau anumite componente ale acestora pot crește probabilitatea apariției cancerului din contul acțiunii cancerigene directe (adică, a capacității de a provoca mutații), însă, cu câteva excepții, o asemenea legătură nu a fost depistată.

Periodic, în cadrul studiilor epidemiologice, în care s-a comparat planul alimentar al persoanelor care s-au îmbolnăvit de cancer cu alimentația persoanelor care nu s-au îmbolnăvit de cancer, au fost constatate diferențe mai mult sau mai puțin semnificative. De exemplu, s-a stabilit că consumul de lapte și alte produse lactate se asociază cu un risc mai mic de cancer colorectal, dar și cu un risc mai mare de cancer de prostată. Ambele aceste constatări și multe alte descoperiri similare au stârnit mult interes, în mare parte neargumentat, din partea mass-mediei.

Asemenea rezultate ale studiilor, în cel mai bun caz, indică asupra faptului că între consumul anumitor produse și apariția cancerului există o corelație statistică (pozitivă sau negativă). Ele nu sugerează că un anumit produs „cauzează cancerul” sau „protejează împotriva cancerului”, deoarece la dezvoltarea afecțiunilor oncologice, de regulă, participă o multitudine de factori, impactul cărora nu a fost luat în considerare în cadrul cercetării.

De exemplu, în mai multe studii s-a determinat că consumul frecvent al produselor sărate se asociază cu creșterea riscului de dezvoltare a cancerului de stomac. Anumite tipuri de cancer de stomac se înregistrează mult mai frecvent în unele țări din Asia, unde oamenii în mod tradițional consumă produse conservate cu sare. Însă, alte studii au arătat că principala cauză a acestei forme de cancer de stomac este nu stilul alimentar și consumul mâncării sărate, ci infecția cronică provocată de Helicobacter pylori (vedeți mai jos). Consumul frecvent de mâncăruri sărate poate intensifica acțiunea cancerigenă a Helicobacter Pylori, însă, din câte se pare, acest obicei alimentar nu are o acțiune cancerigenă semnificativă independentă.
Mesajele referitor la faptul că anumite produse alimentare pot crește sau reduce riscul de dezvoltare a cancerului pot fi foarte atractive pentru publicul larg, promițând o modalitate foarte simplă de protecție împotriva afecțiunilor oncologice. Însă, din păcate, mesajele respective nu au nicio utilitate reală. Dimpotrivă, principalul lor efect este distragerea atenției cititorilor de la aspectele cu adevărat importante ale protecției împotriva bolilor oncologice.

(3) În rezultatul cercetărilor în legătură cu impactul vitaminelor, mineralelor (al vitaminelor B6, B12, E, C, A, D, al acidului folic, seleniului etc.) și al diverselor suplimente alimentare asupra riscului de apariție a cancerului nu s-a putut stabili vreun efect pozitiv cât de cât semnificativ. Astfel, în prezent, nu există dovezi în favoarea faptului că administrarea suplimentelor de multivitamine sau a preparatelor ce conțin o vitamină concretă previne apariția cancerului.

Trebuie să remarcăm, însă, că un aport adecvat de vitamine și minerale are un rol important în menținerea altor aspecte ale sănătății.
vedeți Calciu și vitamina D pentru adulți și copii de toate vârstele.

Există motive întemeiate pentru a presupune că compoziția alimentară afectează semnificativ riscul de dezvoltare a maladiilor cardiovasculare și a diabetului zaharat, boli care duc la scăderea prematură a calității vieții și la deces prematur mai frecvent decât afecțiunile oncologice. Astfel, persoanelor care ar vrea să-și reducă riscul atât de boli oncologice, cât și de cele cardiovasculare, li se recomandă să-și organizeze un stil alimentar în conformitate cu principiile cu eficacitate dovedită în privința reducerii riscului cardiovascular și de diabet.

Informații detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Recomandări practice de alimentație, argumentate științific.

Interesant este că respectarea principiilor de alimentație eficace în protecția împotriva diabetului și afecțiunilor cardiovasculare asigură, concomitent, și respectarea câtorva dintre recomandările ce pot fi formulate specific în privința protecției împotriva bolilor oncologice:

• Limitarea aportului de sare.
  Respectarea acestei recomandări poate fi prudentă, având în vedere prevalența înaltă a infecției cu Helicobacter pylori.
• Limitarea consumului de carne roșie, inclusiv sub formă de mezeluri.
  Există motive pentru a presupune că consumul frecvent al produselor de acest tip poate contribui la creșterea riscului de dezvoltare a cancerului colorectal.
• Consumul de fructe și legume variate.
  Este posibil ca consumul frecvent de legume murate să contribuie la creșterea probabilității de apariție a cancerului nazofaringian și gastric. Totodată consumul legumelor și fructelor proaspete poate avea o anumita acțiune protectoare împotriva anumitor tipuri de cancer (inclusiv cancer pulmonar, de esofag, al cavității bucale și de stomac).
• Limitarea consumului de băuturi alcoolice (până la 2 porții1 porție de băutură alcoolică este aproximativ egală cu 10 ml de alcool etilic. Conținutul de alcool etilic în băutură poate fi calculat folosind formula: Volumul băuturii se înmulțește cu tăria (în %) și se împarte la 100. pe zi pentru bărbați și 1 porție pe zi pentru femei);
  Există motive pentru a presupune că consumul de alcool influențează direct proporțional riscul de cancer de ficat, cancer oral, precum și cancer mamar, cancer faringian, cancer laringian, cancer esofagian și cancer de colon.

Evitarea contactului cu fumul de țigară și tutunul

(1) În fiecare an, în toată lumea, utilizarea tutunului duce la decesul prematur a aproximativ 6 milioane de oameni. Principalele cauze de deces în rândul fumătorilor sunt maladiile cardiovasculare, diverse forme de cancer, precum și boala pulmonară obstructivă cronică și complicațiile infecțiilor.

(2) Până în prezent, în cadrul studiilor epidemiologice, a fost stabilită o legătură de cauzalitate între fumat și creșterea riscului de apariție a cancerului în cel puțin 14 regiuni anatomice.
Potrivit estimărilor făcute în SUA, fumatul cauzează aproximativ 30% dintre toate cazurile de cancer înregistrate în această țară.

Principala formă de cancer care are o legătură directă și evidentă cu fumatul este cancerul pulmonar. Între 80 și 90% dintre cazurile acestei maladii se înregistrează în rândul persoanelor care au fumat o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată.

În medie, aproximativ 20–27% dintre toate cazurile de deces din cauze oncologice revin cancerului pulmonar. Acest indice depășește mortalitatea din cauza cancerului colorectal, mamar și de prostată luate împreună.
În anul 2008, diagnosticul de cancer pulmonar a fost confirmat la 1,6 milioane de oameni. În același an, aproximativ 1,4 milioane de oameni au decedat de cancer de plămâni (la aceste persoane diagnosticul fusese confirmat în anii precedenți).

Cea mai înaltă incidență a cancerului pulmonar se înregistrează în America de Nord, precum și în țările din Europa Centrală și de Est. În aceste regiuni, incidența cancerului de plămâni constituie 65,7 per 100 000 de oameni anual și este direct proporțională cu popularitatea fumatului.

La începutul secolului 20, cancerul de plămâni era o afecțiune relativ rară. Dar, odată cu creșterea disponibilității și popularității țigărilor, aceasta a devenit al treilea cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la adulți și cea mai importantă cauză de deces de maladii oncologice.

În ultimii 20 de ani, numărul de cazuri de cancer pulmonar în rândul bărbaților a început să scadă. Printre femei această tendință a apărut abia recent. Ambele tendințe au o corelație evidentă cu reducerea popularității fumatului.

Forme mai puțin răspândite de cancer, asociate cu fumatul sau cu utilizarea altor produse din tutun, includ cancerul cavității bucale, al laringelui, al esofagului, al stomacului, precum și cancerul vezicii urinare, al pancreasului, al colonului, cancerul renal și leucemia mieloidă acută.

În general, riscul fumătorilor de a se îmbolnăvi de cancer este de 20 de ori mai mare decât cel al persoanelor care nu au fumat niciodată.

(3) Probabilitatea de dezvoltare a cancerului de plămâni crește direct proporțional cu durata și intensitatea fumatului. Pe de altă parte, se știe că renunțarea la fumat reduce riscul de dezvoltare a cancerului (deși nu îl poate înlătura definitiv). Persoanele care renunță la fumat înainte de vârsta de 50 de ani își reduc riscul de cancer pulmonar cu 50%, comparativ cu persoanele care continuă să fumeze.

(4) Fumatul trabucurilor și al pipelor este asociat cu un risc aproape la fel de înalt de cancer de plămâni ca și fumatul țigărilor.

S-a constatat că reducerea conținutului de gudron și nicotină în țigări nu reduce riscul de apariție a cancerului asociat cu fumatul. Fumatul țigărilor cu filtru sau cu mentol se poate asocia cu un risc ceva mai înalt de dezvoltare a cancerului (comparativ cu fumatul țigărilor obișnuite), posibil din cauza faptului că utilizarea filtrului sau adăugarea de mentol face fumatul mai plăcut și le permite fumătorilor să inhaleze fumul mai adânc în plămâni.

(5) Fumatul intensifică efectul negativ al altor substanțe cancerigene cunoscute. În special, fumatul mărește în mod semnificativ acțiunea cancerigenă a alcoolului (riscul de apariție a cancerului oral, laringian, faringian și esofagian). Cumulativ, aproximativ 80% dintre toate cazurile de cancer în regiunea capului și gâtului sunt asociate cu fumatul și consumul băuturilor alcoolice.

Comparativ cu persoanele care nu au fumat și nu au consumat băuturi alcoolice niciodată, persoanele fumătoare, care consumă cantități mari de alcool, sunt supuse unei creșteri de 100 de ori a riscului de dezvoltare a cancerului în regiunea capului sau gâtului.

Fumatul mărește în mod semnificativ acțiunea cancerigenă a radonului și azbestului de creștere a riscului de cancer pulmonar.

(6) În comparație cu persoanele care nu contactează cu fumul de tutun, în cazul persoanelor expuse contactului pasiv de lungă durată cu fumul de țigară — de exemplu, dacă cineva din membrii familiei fumează în casă — riscul de dezvoltare a cancerului de plămâni crește cu circa 20–30%. Conform estimărilor, anual, în lume, peste 21 000 de oameni decedează de cancer pulmonar asociat cu fumatul pasiv.

Luând în considerare rolul important al fumatului în creșterea riscului de dezvoltare a diferitelor tipuri de cancer și maladii cardiovasculare, se poate presupune, fără exagerare,  că pentru persoanele fumătoare renunțarea la fumat poate fi una dintre cele mai importante contribuții la menținerea propriei sănătăți, pe care o pot face în decursul întregii vieți.

Protecția pielii de expunere excesivă la razele solare

(1) Datele științifice disponibile permit afirmarea cu certitudine că expunerea pielii la radiație ultravioletă în timpul aflării la soare sau în timpul utilizării solarului este una dintre principalele cauze de dezvoltare a celor mai răspândite tipuri de cancer de piele, inclusiv carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase și melanom.

În caz de carcinom bazocelular, forme localizate de carcinom cu celule scuamoase și forme localizate de melanom, leziunea tumorală, de regulă, poate fi complet înlăturată printr-o intervenție chirurgicală relativ simplă. Pe de altă parte, formele diseminate de melanom au o evoluție extrem de agresivă și, în general, nu sunt susceptibile la tratamentele existente.

Având în vedere dovezile convingătoare cu privire la creșterea riscului de dezvoltare a melanomului la persoanele care utilizează aparate de bronzat, în anul 2009, Organizația Mondială a Sănătății a atribuit solarul și alte aparate similare la categoria de dispozitive cu acțiune cancerigenă dovedită.

(2) Acțiunea cancerigenă a luminii solare asupra pielii depinde de un șir de factori.

• nivelul natural de pigmentare a pieli,
• intensitatea radiației,
• perioada de viață în care are loc expunerea.

Cea mai mare sensibilitate față de efectele cancerigene o au persoanele cu piele care ușor „se arde la soare”, persoanele cu păr blond sau roșcat, precum și persoanele la care, după expunere la soare, pe piele apar pistrui.

Cel mai puternic efect cancerigen este asociat cu episoadele de expunere la radiație intensivă — chiar și de durată scurtă.

Perioada cu cea mai mare vulnerabilitate a pielii la acțiunea razelor solare este în anii copilăriei și adolescenței (primii 20 de ani de viață).

Există dovezi convingătoare că episoadele frecvente de iradiere intensivă (bronzat intens) în perioada copilăriei și adolescenței măresc în mod semnificativ probabilitatea de apariție a cancerului de piele ulterior, în viața adultă.

(3) Luând în considerare acțiunea cancerigenă pronunțată a expunerii excesive la razele solare, organizațiile implicate în lupta împotriva maladiilor oncologice recomandă:

1. Planificarea cu grijă a perioadei de expunere la razele solare și protejarea pielii împotriva acțiunii excesive a soarelui prin utilizarea îmbrăcămintei și a cremelor de protecție solară. Recomandările depline la acest subiect includ o serie de reguli specifice și sunt prezentate în articolul Bronzatul în condiții de siguranță și tratamentul arsurilor solare.
2. Renunțarea completă la utilizarea solarului.
3. Asigurarea unei protecții adecvate pentru copii.

Încă nu există dovezi directe și incontestabile cu privire la eficacitatea acestor măsuri în reducerea riscului de dezvoltare a cancerului de piele și în special a melanomului. Motivul principal este că pentru obținerea unor asemenea dovezi sunt necesare cercetări de lungă durată, care încă nu au fost efectuate. Totodată, un număr mare de dovezi indirecte sugerează că respectarea regulilor de expunere precaută la soare și de protecție a pielii de la acțiunea excesivă a razelor solare ar putea preîntâmpina până la 80% dintre cazurile de melanom.

Vaccinarea și alte câteva posibilități de reducere a riscului de apariție a maladiilor oncologice asociate cu infecțiile

(1) În prezent, sunt cunoscute câteva infecții virale, bacteriene și parazitare, persistența cărora este asociată cu o creștere semnificativă a probabilității de dezvoltare a câtorva forme de cancer.

Potrivit diverselor estimări, aproximativ 16% dintre toate cazurile de cancer diagnosticate în anul 2008 — circa 2 milioane de cazuri în întreaga lume — au fost provocate de infecții cronice.

Cele mai răspândite forme de afecțiuni oncologice asociate în mod direct sau indirect cu infecțiile includ:

• cancerul de col uterin asociat cu infecția provocată de papilomavirusul uman (HPV);
• cancerul de ficat asociat cu hepatita virală B și/sau C;
• cancerul de stomac asociat cu infecția cu Helicobacter pylori;
• cancerul de vezică urinară la persoanele care trăiesc în zone cu o prevalență ridicată a schistosomiazei;
• cancerul căilor biliare la persoanele care locuiesc în zone cu o prevalență înaltă a infecției cu Clonorchis sinensis și Opisthorchis viverrini.

Vedeți datele pe site-ul IARC

Proporția cazurilor de cancer asociate cu infecțiile poate fi și mai mare — în total, aproximativ 20% din toate cazurile de maladii oncologice — dacă se iau în considerare unele forme relativ rare de cancer de stomac, asociate cu infectarea cu virusul Epstein-Barr, precum și cazurile de cancer în regiunea genitală, a gâtului și a capului, asociate cu infecția cu HPV.

(2) Pentru majoritatea infecțiilor de mai sus deja sunt disponibile modalități eficace de prevenție și tratament:

(2.1) Aproximativ 90% din toate cazurile de cancer de col uterin sunt asociate cu infecția cu HPV.

Tratament eficace împotriva infecției cu HPV încă nu există, însă probabilitatea de infectare cu cele mai răspândite tipuri oncogene ale acestei infecții poate fi redusă în mod semnificativ din contul vaccinării.
În prezent, vaccinarea contra infecției cu HPV se recomandă:

• Tuturor fetelor și femeilor tinere cu vârste cuprinse între 11 și 26 de ani. Vaccinul împotriva HPV poate fi administrat și mai devreme, însă nu înainte de vârsta de 9 ani. Vaccinarea înainte de vârsta de 9 ani sau după vârsta de 26 de ani este considerată nejustificată în legătură cu lipsa dovezilor de eficacitate.
• Tuturor băieților și adolescenților cu vârsta între 13 și 21 de ani.

În multe țări, vaccinarea contra infecției cu HPV este deja inclusă în calendarul național de vaccinare, însă în alte țări, pentru obținerea vaccinului, părinții sau adolescenții trebuie să se adreseze în mod individual la centre private de vaccinare.

Rezultatele cercetărilor în cadrul cărora s-a examinat eficacitatea vaccinurilor contra HPV au arătat că un curs complet de vaccinare (3 doze) reduce semnificativ riscul de infectare și riscul de dezvoltare a modificărilor precanceroase ale țesuturilor colului uterin în cazul a 93–99% dintre fetele și femeile vaccinate. O asemenea protecție reduce considerabil probabilitatea de dezvoltare a cancerului cervical în viitor.

În legătură cu faptul că vaccinarea în masă împotriva infecției cu HPV a început relativ recent — în anul 2006 —, eficacitatea acestei măsuri în reducerea riscului de dezvoltare a cancerului de col uterin și durata efectului protector încă nu au fost stabilite definitiv. Datele care sunt deja disponibile în acest sens sugerează că, peste 10 ani de la vaccinare, nivelul de protecție împotriva infecției cu HPV nu se reduce și că pentru menținerea efectului protector nu este nevoie de re-vaccinare.

Până în prezent, în întreaga lume, au fost administrate deja peste 175 milioane de doze de vaccin contra HPV.

Efecte adverse grave ale vaccinului împotriva HPV se înregistrează extrem de rar. Vaccinurile împotriva infecției cu HPV conțin particule de drojdii și pot conține particule de latex (din seringa utilizată pentru administrarea vaccinului). În cazul persoanelor cu alergie la drojdie sau la latex, administrarea vaccinului poate provoca o reacție alergică severă.

Informații detaliate cu privire la vaccinarea împotriva infecției cu HPV sunt prezentate în articolul Vaccinul contra infecției HPV și a cancerului cervical (Cervarix și Gardasil).

(2.2) Inflamația cronică a țesuturilor ficatului provocată de virusurile hepatitei B sau C este un factor important de dezvoltare a cancerului hepatic.

În ciuda progresului semnificativ obținut în sfera tratamentului acestor infecții, principala măsură de protecție împotriva hepatitei virale B rămâne a fi vaccinarea.

Probabilitatea de dezvoltare a formei cronice a infecției este invers proporțională cu vârsta la care are loc infectarea și constituie aproximativ 90% în cazul copiilor infectați în scurt timp după naștere și circa 5% în cazul persoanelor care contactează pentru prima dată cu infecția la vârstă adultă.

Virusul hepatitei B poate provoca inflamația persistentă a țesuturilor ficatului (hepatită cronică), care este însoțită de creșterea probabilității de dezvoltare a cancerului hepatic. Aproximativ 25% dintre pacienții cu hepatită cronică virală B decedează din cauza afecțiunilor hepatice. În unele regiuni ale lumii cu prevalența ridicată a hepatitei virale B, până la 50–90% dintre toate cazurile de cancer de ficat sunt asociate cu infecția respectivă.

Virusul Hepatitei B este extrem de contagios și se transmite prin contactul cu sângele și cu alte fluide corporale ale persoanelor infectate. Copiii se pot infecta cu virusul hepatitei virale B de la mamă sau de la colegi. În cazul adulților, principala cale de infectare sunt relațiile sexuale neprotejate.

Vaccinul împotriva hepatitei B este utilizat începând cu anul 1982. În prezent acest vaccin este inclus în calendarele de vaccinare din întreaga lume. Prima doză de vaccin se administrează în primele 24 de ore după naștere.
Eficacitatea vaccinului în sensul prevenției infectării ulterioare și dezvoltării complicațiilor pe termen lung ale infecției constituie aproximativ 25%. Un nivel semnificativ de protecție se menține chiar și în cazurile în care concentrația de anticorpi în sânge se reduce sub cea detectabilă.

Vaccinul împotriva hepatitei virale B a fost primul vaccin care a permis prevenția unei forme răspândite de cancer.

Începând cu anul 1982, au fost administrate peste 1 miliard de doze de vaccin. În multe țări, în care anterior 8–15% dintre copii erau purtători de infecție cronică,  nivelul de infectare s-a redus până la 1% după introducerea vaccinării planificate.

Observațiile efectuate în Taiwan în decursul ultimilor 20 de ani au arătat că vaccinarea planificată contra hepatitei B a dus la reducerea incidenței cancerului hepatic cu 70%.

Încă nu a fost elaborat un vaccin împotriva hepatitei virale C. Cea mai importantă măsură de protecție individuală împotriva acestei infecții este comportamentul sexual prudent.

(2.3) Infecția cu Helicobacter este implicată în dezvoltarea unui procent semnificativ de cazuri de cancer gastric. Riscul absolut de cancer de stomac în cazul persoanelor infectate cu Helicobacter pylori este de aproximativ 1% în decursul vieții. Acest indice este de 20 de ori mai mare, comparativ cu adulții fără infecția dată.

Ținând cont de faptul că cancerul gastric este o afecțiune relativ rară (în special în Europa și în America de Nord), raportul dintre beneficiile și daunele diagnosticului și tratamentului infecției cu Helicobacter pylori în cazul persoanelor fără simptome și care nu au antecedente familiale de cancer gastric încă nu a fost stabilit.

Luând în considerare că eradicarea infecției respective, probabil, reduce riscul de dezvoltare a cancerului de stomac, experții diverselor organizații implicate în studiul acestei probleme consideră că efectuarea diagnosticului și tratamentului împotriva Helicobacter pylori pentru reducerea riscului de dezvoltare a cancerului gastric poate fi argumentată:

• În cazul rudelor apropiate (copii, frați, părinți) ale pacienților care s-au îmbolnăvit de cancer gastric. Rudele apropiate ale pacienților diagnosticați cu cancer de stomac pot avea o predispoziție genetică mărită și pot fi infectați cu aceeași tulpină de Helicobacter pylori, cu potențial cancerigen sporit;
• În cazul persoanelor care anterior au fost diagnosticate și tratate de cancer gastric;
• În cazul adulților cu semne de gastrită cronică;
• În cazul adulților care ar vrea să-și reducă riscul personal de dezvoltare a cancerului de stomac și sunt gata să accepte riscurile mici asociate cu diagnosticul și tratamentul infecției.

Mai multe detalii în acest sens sunt prezentate în articolul Recomandări argumentate științific pentru pacienți cu privire la arsuri și dureri în regiunea stomacului.

În unele țări din Asia cu o prevalență ridicată a cancerului gastric, se recomandă efectuarea unui tratament profilactic înainte de vârsta de 30 de ani.

În cadrul unui studiu randomizat efectuat în China, s-a stabilit că peste 14 ani după inițierea supravegherii adulților care au efectuat tratament împotriva infecției cu Helicobacter pylori, riscul de dezvoltare a cancerului gastric a fost cu 39% mai mic comparativ cu grupul de control. Reducerea absolută a riscului a constituit 1,6 puncte procentuale. În grupul pacienților care au efectuat tratamentul, cancerul de stomac a fost diagnosticat în 3% dintre cazuri, iar în grupul de control — în 4,6% dintre cazuri.

Nu există un vaccin împotriva infecției cu Helicobacter pylori. Alte posibilități de prevenire a infectării, la fel, nu sunt cunoscute. Se presupune că majoritatea oamenilor se infectează în copilărie.

(2.4) Schistosomiaza este o infecție parazitară foarte răspândită în multe regiuni ale Africii, Orientului mijlociu și Orientului îndepărtat (inclusiv în Japonia, China, Cambodgia, Laos, Thailanda) în insulele Filipine și în țările din America de Sud.

Infectarea cu schistosomiază are loc prin contactul cu apa în care sunt prezente larvele parazitului, de exemplu în timpul scăldatului în bazine de apă poluate cu ape reziduale.
În absența unui tratament adecvat, infecția cu schistosomiază se asociază cu un risc semnificativ crescut de cancer al vezicii urinare.

Clonorchis sinensis și Opisthorchis viverrini sunt alte două specii de infecții parazitare, răspândite în Țările Europei de Est și de Vest, în China, în Coreea de Sud, în Taiwan și în câteva regiuni din Vietnam. Infectarea cu acești paraziți se produce în timpul consumului peștelui, care conține larve de paraziți, în formă crudă sau după preparare termică insuficientă. Fără tratament, persoanele infectate au un risc înalt de cancer al căilor biliare.

Nu există vaccinuri eficace împotriva acestor infecții. Principalele posibilități de protecție sunt evitarea contactului cu bazine de apă poluate cu reziduuri — în cazul schistosomiazei — și evitarea consumului de pește crud — în cazul infectării cu Opistorchis și Clonorchis.

Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolele:

• Schistosomiaza, răspunsuri la cele mai importante întrebări
• Opisthorhoza și clonorhoza

După cum am menționat la începutul acestui articol, majoritatea cazurilor de afecțiuni oncologice, din cauza cărora decedează adulții, includ tumori în 5 regiuni anatomice:

1. cancer pulmonar;
2. cancer mamar;
3. cancer de prostată;
4. cancer cervical;
5. cancer colorectal;

Începând cu mijlocul secolului 20, în comunitatea medicală s-a depus un efort considerabil în direcția elaborării programelor de investigații profilactice, care ar permite depistarea precoce a tumorilor în aceste 5 regiuni anatomice la stadii incipiente, atunci când persoana afectată încă nu are simptome, și când leziunea tumorală încă poate fi înlăturată complet printr-un tratament relativ simplu.
În medicină, testele diagnostice efectuate cu scopul detectării unei afecțiuni la persoanele asimptomatice sunt numite screening.

În sfera prevenției maladiilor oncologice, sunt posibile două strategii de screening:

• Prima strategie constă în depistarea și înlăturarea din timp a modificărilor precanceroase la persoanele asimptomatice.
• A doua strategie este detectarea tumorilor deja formate, dar aflate la un stadiu precoce de dezvoltare, înainte de apariția simptomelor, atunci când leziunea tumorală poate fi înlăturată cu ajutorul unui tratament relativ simplu și, de regulă, eficace.

Opțiuni de screening care permit diagnosticarea și îndepărtarea leziunilor precanceroase (prima strategie) sunt disponibile în sfera protecției împotriva cancerului cervical și a cancerului colorectal.

În majoritatea cazurilor, tumorile maligne ale colului uterin și ale colonului se dezvoltă din leziuni precanceroase cu evoluție lentă. Transformarea acestor modificări în tumori agresive poate dura mult — 7–10 ani și mai mult. Teoretic, acest fapt asigură o fereastră largă de oportunitate pentru intervenții preventive.

Înlăturarea modificărilor precanceroase reduce în mod semnificativ probabilitatea dezvoltării tumorilor agresive. Datorită acestui fapt, testele diagnostice cu scop de screening, în cazul cancerului de colon și al cancerului cervical, permit reducerea atât a incidenței, cât și a mortalității din cauza acestor maladii.

În cazul cancerului pulmonar, de prostată și de sân, încă nu sunt cunoscute modificări precanceroase. Din acest motiv, screeningul în legătură cu aceste afecțiuni este orientat spre diagnosticul precoce al tumorilor deja existente (cea de-a doua strategie). Screeningul în legătură cu cancerul pulmonar, mamar și de prostată nu previne dezvoltarea acestor afecțiuni oncologice. În rândul persoanelor care efectuează aceste investigații, tumorile în regiunile anatomice respective se depistează cu aceeași frecvență sau mai frecvent decât la persoanele care nu fac screening. Dar, în legătură cu faptul că, în cazul unor persoane, diagnosticul profilactic permite detectarea formelor agresive de boală la o etapă destul de timpurie, oamenii care trec screeningul în legătură cu aceste tipuri de cancer ceva mai rar decedează din cauza lor.

În ultimele câteva decenii, raportul dintre eficacitatea și riscurile investigațiilor preventive în sfera afecțiunilor oncologice a fost studiat în cadrul unui șir de studii randomizate și observații epidemiologice mari. În pofida limitelor semnificative ale unora dintre aceste teste diagnostice, rezultatele lor indică că screeningul reduce mortalitatea cauzată de cele 5 tipuri de cancer menționate anterior. Însă, aceleași cercetări indică asupra faptului că „costul” moral al acestui efect pozitiv poate fi foarte mare. Deși, în cazul unor oameni, screeningul, într-adevăr, previne decesul din cauza cancerului și permite prelungirea semnificativă a vieții, multe alte persoane nu obțin niciun beneficiu și pot fi supuse unor riscuri importante.

Principalele consecințe negative ale screeningului în legătură cu maladiile oncologice includ:

• Rezultate fals pozitive. Asta înseamnă că investigația poate arăta un „rezultat pozitiv” la o persoană care, în realitate, nu are cancer. Într-un asemenea caz, persoana dată, cel mai probabil, va fi nevoită să facă investigații suplimentare, care vor confirma absența bolii. Cu toate că „absența cancerului”, cu siguranță, este o „veste bună”, nu există nicio îndoială că majoritatea oamenilor ar prefera nici să nu ajungă vreodată în categoria potențialilor bolnavi de cancer și să nu treacă prin stresul investigațiilor suplimentare.
• Rezultate fals negative. Asta înseamnă că la unele persoane, care, în realitate, au cancer, testele diagnostice nu detectează prezența acestuia. Acești oameni se pomenesc cu încrederea falsă că totul este în regulă. Deși ei participă la screening, investigațiile respective sunt inutile în cazul lor.
• Riscurile medicale ale investigațiilor. Unele tipuri de teste diagnostice preventive pentru depistarea precoce a cancerului și a leziunilor precanceroase implică proceduri chirurgicale cu potențial traumatic redus. Deși riscul de apariție a complicațiilor severe în timpul acestei proceduri este mic, unii pacienți au nevoie de tratamente suplimentare pentru rezolvarea complicațiilor (efectuarea unei intervenții chirurgicale, transfuzie de sânge, tratamentul infecției, spitalizare etc.). În cazuri foarte rare, investigațiile preventive se soldează cu decesul pacienților.
• Supradiagnostic. Probabil cel mai important efect secundar al screeningului este supradiagnosticul, care înseamnă detectarea tumorilor cu evoluție lentă, care nu i-ar fi cauzat pacientului nicio problemă pe tot parcursul vieții. Persoanele cu astfel de tumori pot avea o viață lungă și decedează de alte cauze, dar nu de cancer. Prin urmare, ei nu obțin niciun beneficiu de la diagnosticarea cancerului, dar pot suferi în rezultatul încercărilor de tratament. În legătură cu faptul că, în prezent, tumorile maligne neagresive nu pot fi diferențiate cu certitudine de cele agresive, majoritatea persoanelor cu tumori neagresive obțin în mod inutil diagnosticul de „cancer” și se supun tratamentului care nu le aduce niciun beneficiu, dar adesea le cauzează daune semnificative.
  Riscul de supradiagnostic poate fi foarte mare în sfera protecției împotriva cancerului de prostată, a cancerului mamar și a cancerului pulmonar. În sfera prevenției cancerului colorectal și a cancerului cervical problema supradiagnosticului nu este la fel de mare.

Ca și în alte domenii ale medicinei preventive, în cazul screeningului în legătură cu afecțiunile oncologice, importanța efectelor secundare este amplificată de faptul că aceste investigații sunt, în mod implicit, prevăzute pentru oameni sănătoși, majoritatea dintre care și fără diagnostic precoce nu ar fi decedat niciodată din cauza tipurilor de cancer în legătură cu care se fac testele respective.

Ideea că diagnosticul și tratamentul precoce al cancerului ar putea fi măsuri inutile și ar putea aduce daune poate părea greu de crezut. Pentru mulți dintre noi cancerul se asociază în primul rând cu imaginea unei afecțiuni agresive, detectarea și tratamentul precoce al căreia sunt nu doar utile, ci rămân a fi unica posibilitate de a-i salva viața persoanei afectate. Însă, deja nu mai este nicio îndoială că, datorită posibilităților actuale de diagnostic și tratament, această idee nu este valabilă: deși cu ajutorul investigațiilor și tratamentului preventiv unii oameni reușesc să evite decesul de cancer, mulți alți pacienți obțin de la măsurile profilactice doar daune.

În publicul larg există multe prejudecăți false cu privire la protecția împotriva cancerului. Mulți oameni pot în mod nejustificat supraestima beneficiile anumitor programe de screening și, la fel nejustificat, pot subestima posibilitățile altor programe de prevenție. În ambele cazuri, absența unei imagini clare cu privire la raportul dintre beneficiu și daună îi îndepărtează de la luarea unei decizii ce ar reflecta propriile lor valori. Noi nu am vrea să contribuim la amplificarea acestor confuzii, ci dimpotrivă, ne-am propus obiectivul de a accelera depășirea lor. Din acest motiv, îi rugăm pe cititori să nu tragă concluzii înainte de a studia toate materialele din această secțiune.

În ceea ce ține de screeningul maladiilor oncologice, nu există decizii „corecte” sau „incorecte”, ci există decizii personale argumentate, formulate în rezultatul determinării echilibrului subtil dintre beneficiile și daunele posibile în fiecare caz în parte și a aprecierii acestor informații din perspectiva valorilor personale și a obiectivelor de viață. Astfel, în situații similare, diferiți oameni pot lua decizii diferite, dar totodată argumentate.

(1) Fără îndoială, factorii genetici joacă un rol important în dezvoltarea anumitor afecțiuni oncologice. Cu toate acestea, cazurile de cancer cauzate de predispoziția genetică mărită sunt rare.

Dintre cele 5 varietăți anatomice prevalente de maladii oncologice, prezentate la începutul acestui articol, doar cancerul colorectal și cancerul mamar au o legătură semnificativă cu factorii genetici. Aprecierea rolului predispoziției genetice în cazul cancerului de prostată este dificilă, din cauza unui număr mare de cazuri de diagnosticare a tumorilor neagresive sau cu creștere lentă.

Potrivit diverselor estimări, predispoziția genetică înaltă este principalul factor de dezvoltare a aproximativ 10% dintre toate cazurile de cancer mamar și a aproximativ 20–30% dintre toate cazurile de cancer colorectal.

(2) Actualmente, sunt cunoscute câteva variante genetice (mutații), purtătorii cărora pot avea un risc foarte înalt de dezvoltare a cancerului pe parcursul vieții.

Aceste mutații se pot transmite atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă, dar pot apărea și spontan.

Cele mai răspândite mutații genetice care pot cauza maladii oncologice cu o probabilitate înaltă sunt:

• mutații în genele BRCA1 și/sau BRCA2 (abrevierea BRCA vine din limba engleză BRest CAncer, ceea ce înseamnă „Cancer de sân”),
• mutații caracteristice sindromului cancerului colorectal nonpolipozic ereditar (sindromul Lynch) și polipozei adenomatoase familiale.

La persoanele cu asemenea variante genetice probabilitatea diagnosticării cancerului în decursul întregii vieți poate fi foarte înaltă.

În special, din 100 de femei care au modificări importante în una din genele BRCA:

• până la vârsta de 40 de ani cancerul mamar este diagnosticat la 20 de femei,
• până la 60 de ani — la 55 de femei,
• până la 80 de ani — la 82 de femei.

Acesta este un risc foarte înalt. La femeile care nu au modificări în genele BRCA probabilitatea diagnosticării cancerului de sân în decursul întregii vieți constituie aproximativ 12 din 100.

Pe lângă riscul înalt de dezvoltare a cancerului de sân, femeile cu modificări în genele BRCA1/BRCA2 pot avea un risc semnificativ crescut de diagnosticare a altor forme rare de cancer, inclusiv cancer ovarian. Către vârsta de 70 de ani, această maladie este diagnosticată la 39% dintre femeile cu modificări în gena BRCA1 și la 11–17% dintre femeile cu modificări în gena BRCA2. Femeile din populația generală au un risc de diagnosticare a cancerului ovarian în decursul întregii vieți mult mai mic: aproximativ 1,4%.

Purtătorii de variații genetice caracteristice pentru cancerul colorectal nonpolipozic ereditar și polipoza adenomatoasă familială au un risc foarte înalt de diagnosticare a cancerului colorectal (până la 70–100%) și al cancerului în alte regiuni anatomice, inclusiv al cancerului ovarian, endometrial, renal, de prostată și de stomac.

(3) Femeile pot presupune că ar putea fi purtătoare de mutații genetice ce măresc riscul de dezvoltare a cancerului mamar și/sau a cancerului ovarian:

• Dacă cineva dintre rudele ei a s-a îmbolnăvit de cancer de sân și/sau de cancer ovarian (în special dacă boala a fost diagnosticată la o vârstă mai tânără de 40 de ani);
• dacă la ruda care s-a îmbolnăvit maladia a fost diagnosticată în ambele glande mamare sau dacă au fost detectate câteva focare tumorale separate în același sân;
• dacă în familie au fost câteva cazuri de cancer mamar sau de cancer ovarian;
• dacă cancerul de sân a fost diagnosticat la o rudă de sex masculin;
• dacă în familie au fost alte cazuri de afecțiuni oncologice (cancer colorectal, cancer uterin) care, de asemenea, ar putea fi asociate cu mutații genetice;
• dacă ele aparțin grupului etnic ashkenazi.

Bărbații și femeile pot presupune că ar putea fi purtători ai mutațiilor genetice caracteristice sindromului cancerului colorectal nonpolipozic ereditar, polipozei adenomatoase familiale sau altor mutații genetice asociate cu un risc înalt sau foarte înalt de cancer de colon și de alte organe:

1. Dacă provin din familii în care au fost cel puțin 3 cazuri de cancer colorectal (sau de asemenea maladii oncologice, precum cancerul endometrial, cancerul intestinului subțire, cancerul de ureter sau cancerul renal) și care corespund tuturor celor 3 criterii de mai jos:
   • una dintre persoanele afectate este rudă de gradul întâi cu celelalte două persoane care s-au îmbolnăvit (adică părinte, copil, frate sau soră).
   • cazurile de cancer au fost diagnosticate la reprezentanții a două sau trei generații;
   • cel puțin la o persoană maladia a fost detectată la o vârstă mai tânără de 50 de ani.
2. Dacă provin din familii care nu se includ în criteriile de mai sus, dar în care:
   • cancerul a fost diagnosticat la o rudă de gradul întâi, care s-a îmbolnăvit la o vârstă mai tânără de 60 de ani;
   • cancerul a fost diagnosticat la câteva rude de gradul 1 sau 2 pe linie maternă sau pe linie paternă (indiferent de vârstă);
   • adenomul colorectalal fost diagnosticat la o rudă de gradul 1 la o vârstă mai tânără de 50 de ani.

Bărbații pot presupune că ar putea avea un risc mărit de dezvoltare a cancerului de prostată:

• dacă au două sau mai multe rude (fie pe linie maternă, fie pe cea paternă) care s-au îmbolnăvit de cancer de prostată;
• dacă la rudele lor cancerul de prostată a fost diagnosticat la o vârstă mai tânără de 55 de ani.

(4) În prezent, sunt disponibile câteva posibilități de tratament profilactic care permit reducerea riscului de dezvoltare a bolilor oncologice la pacienții cu risc crescut. Astfel, persoanelor care ar putea avea o predispoziție genetica marită la cancer li se propune:

• să ia în considerare posibilitatea efectuării unor teste genetice suplimentare și/sau
• să întocmească un program individual de investigații și tratament profilactic.

Informații detaliate în această privință, inclusiv explicarea principalelor limite și riscuri ale investigațiilor și tratamentelor profilactice în asemenea cazuri, sunt prezentate în următoarele articole:

• Protecția împotriva cancerului de sân. Ghid argumentat științific.
• Protecția împotriva cancerului de prostată. Ghid argumentat științific.
• Protecția împotriva cancerului de colon. Ghid argumentat științific.

Ce se știe despre posibilitatea de protecție împotriva bolilor oncologice din contul administrării preventive a medicamentelor?

Reducerea riscului de dezvoltare a maladiilor grave din contul administrării profilactice a medicamentelor joacă un rol important în multe aspecte ale grijii de sine. În special, după cum am arătat în alte articole ale Ghidului consumatorului inteligent de servicii și informații medicale, administrarea preventivă a medicamentelor pentru controlul tensiunii arteriale, al lipidemiei și al glicemiei permite reducerea semnificativă a probabilității de afecțiuni cardiovasculare severe și de dezvoltare a complicațiilor diabetului.

Posibilitățile de reducere a riscului de afecțiuni oncologice prin administrarea profilactică a medicamentelor au fost studiate în cadrul unui șir de cercetări.

În rezultatul acestor cercetări, au fost identificate câteva posibilități de tratament profilactic care ar putea fi oferite unor grupuri mici de pacienți cu risc crescut de cancer.

• Pentru unele femei cu predispoziție genetică crescută ar putea prezenta valoare administrarea preventivă a tamoxifenului, raloxifenului sau a contraceptivelor combinate pentru reducerea riscului de dezvoltare a cancerului mamar și/sau ovarian (vedeți Protecția împotriva cancerului de sân. Ghid argumentat științific.).
• Pentru unele femei cu sindromul ovarelor polichistice (SOP) ar putea prezenta valoare administrarea profilactică a contraceptivelor combinate sau a contraceptivelor numai cu progestativ pentru reducerea riscului de dezvoltare a cancerului endometrial (vedeți Sindromul ovarelor polichistice, ghid pentru femei).

Încă nu au fost propuse posibilități de administrare preventivă a medicamentelor, care să fie inofensive și eficace și care să poată fi recomandate unor grupuri mari de persoane cu scopul reducerii riscului de maladii oncologice.

• Administrarea profilactică de lungă durată a aspirinei se asociază cu reducerea probabilității de cancer colorectal și cancer de prostată, însă efectele pozitive ale unui astfel de tratament sunt anulate de efectele adverse severe.
• În legătură cu un raport inadecvat dintre beneficiile și posibilele daune, în prezent, bărbaților nu li se recomandă administrarea medicamentelor din grupul inhibitorilor de 5-alfa-reductază specific cu scop de reducere a riscului de cancer de prostată (vedeți Protecția împotriva cancerului de prostată. Ghid argumentat științific.).
• Tot în legătură cu un raport inadecvat dintre beneficii și posibilele daune, femeilor nu li se recomandă administrarea contraceptivelor combinate doar cu scopul reducerii riscului de dezvoltare a cancerului de colon (vedeți Contraceptivele combinate. Ghid pentru femei).

Deoarece bolile oncologice pot afecta practic orice regiune anatomică, nu pot fi numite careva simptome generale, caracteristice pentru toate cazurile de cancer și modificări precanceroase.

Pentru fiecare regiune anatomică există unul sau câteva simptome, la apariția cărora poate fi rațională efectuarea testelor diagnostice cu scopul excluderii sau confirmării afecțiunilor oncologice.

Informațiile detaliate în această privință ocupă un volum mare și sunt incluse în alte articole ale Ghidului consumatorului inteligent de servicii și informații medicale:

Tusea cu sânge (sânge în spută, hemoptizie). Informație argumentată științific pentru pacienți. Sănătatea sânilor la femeile de toate vârstele și la copii Explicarea modificărilor posibile și a simptomelor. Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la diverse cazuri de sângerări vaginale neobișnuite și menstruație. Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la evaluarea stării endometrului și reducerea riscului de dezvoltare a cancerului endometrial. Planul de supraveghere și tratamentul în caz de hiperplazie endometrială. Probleme de urinare la femei și bărbați. Necesitatea frecventă de a urina. Incontinența urinară. Antrenamentul vezicii urinare. Exercițiile Kegel pentru mușchii pelvieni. Nicturia. Urinare dificilă. Simptomele și tratamentul adenomului de prostată la bărbați. Răspunsuri detaliate la întrebări cu privire la alunițe. Ghid argumentat științific pentru pacienți cu privire la arsuri și dureri în regiunea stomacului.
Chisturi ovariene. Informații bazate pe dovezi pentru femei referitor la strategia de supraveghere și/sau tratament. Polipii uterini (polipii endometriali). Informație argumentată științific pentru pacienți. Fibromul uterin. Ghid argumentat științific pentru femei referitor la alegerea strategiei de supraveghere și/sau tratament. Sânge în urină: cauze posibile și acțiunile necesare.

Împreună cu protecția împotriva bolilor cardiovasculare, a infecțiilor și maladiilor oncologice, contracepția constituie pentru multe femei o parte importantă a planului personal de grijă de sine.

Impactul pe termen scurt și pe termen lung al diferitelor metode de contracepție asupra riscului de boli oncologice a fost studiat în măsură diferită.

În general, în prezent, există dovezi convingătoare, directe și indirecte, în favoarea faptului că utilizarea contraceptivelor moderne — a contraceptivelor combinate, a anticoncepționalelor numai cu progestativ și a dispozitivelor intrauterine — nu se asociază cu o creștere semnificativă a riscului de maladii oncologice, dar se poate asocia cu o reducere semnificativă a probabilității de dezvoltare a cancerului endometrial, ovarian și colorectal.

Astfel, renunțarea la administrarea contraceptivelor nu este o strategie eficace de reducere a riscului de maladii oncologice.

Pe de altă parte, femeilor care nu au nevoie de contraceptive pentru asigurarea efectului anticoncepțional sau pentru rezolvarea altor probleme nu li se recomandă administrarea acestora doar în scopul protecției împotriva bolilor oncologice. Chiar dacă femeile ce nu au contraindicații la utilizarea contraceptivelor combinate și pe bază de progestative au un risc foarte mic de efecte adverse de la administrarea acestora, probabilitatea de dezvoltare a bolilor oncologice la vârsta fertilă, de asemenea, este foarte mică, ceea ce reduce în mod semnificativ valoarea oricărui tratament profilactic.

Administrarea preventivă a contraceptivelor combinate sau a anticoncepționalelor numai cu progestativ cu scopul reducerii riscului de dezvoltare a maladiilor oncologice poate fi rațională pentru anumite grupuri mici de femeie:

• pentru femeile la care a fost diagnosticată hiperplazia endometrială (vedeți Hiperplazia endometrială. Ghid pentru femei);
• Pentru femeile cu anumite forme ale sindromului ovarelor polichistice sau alte stări care se caracterizează prin reducerea frecvenței menstruațiilor (vedeți Sindromul ovarelor polichistice, ghid pentru femei și Menstruația și sângerările vaginale, ghid pentru femei).

Mai multe informații cu privire la impactul diferitelor contraceptive asupra reducerii sau creșterii riscului de boli oncologice sunt prezentate în articolele:

• Contraceptive combinate. Ghid pentru femei.
• Contraceptive orale numai cu progestative, mini-pilula. Informație pentru femei.
• Implanturi subcutanate cu progestativ. Informație pentru pacienți.
• Contraceptive injectabile cu medroxiprogesteron acetat. Informație pentru pacienți.
• Dispozitivul intrauterin din cupru. Informație pentru femei.
• Dispozitivul intrauterin cu levonorgestrel. Informație pentru femei.

Acest articol în niciun caz nu poate fi considerat drept un ghid „complet” sau „exhaustiv” cu privire la informațiile disponibile despre riscurile de maladii oncologice și posibilitățile de control al acestora.

Scriind acest articol, ne-am propus să prezentăm datele, familiarizarea cu care le-ar permite cititorilor noștri să-și revizuiască deciziile din cel mai apropiat cerc de influență a lor, adică deciziile legate de stilul vieții, precum și deciziile medicale personale. Totodată, multe aspecte ale riscului de maladii oncologice au rămas neabordate.

Încercând să ne încadrăm în limitele practice stabilite pentru acest articol, am exclus în mod intenționat din el subiectele enumerate mai jos, deși înțelegem că pentru unii oameni informația cu privire la aceste aspecte poate prezenta importanță majoră.

Riscurile asociate cu expunerea naturală sau medicală la radiație

Nu există îndoială în privința faptului că expunerea la radiații — în special în copilărie sau în adolescență — constituie un factor de risc pentru un șir de maladii oncologice, inclusiv anumite forme de leucemie, cancer tiroidian, cancer pulmonar, precum și cancer gastric, colorectal, esofagian, ovarian și de vezică urinară.

Însă, în multe cazuri, măsurile de protecție împotriva radiațiilor se extind dincolo de posibilitățile accesibile consumatorilor individuali de servicii medicale.

În cazul majorității oamenilor, principalele surse de iradiere sunt așa-numitele surse naturale de radiație, inclusiv radiațiile cosmice și cele din scoarța pământului.

Aproape o jumătate din doza naturală de iradiere este generată de radonul radioactiv — un gaz care se formează în interiorul pământului la dezintegrarea naturală radioactivă a izotopului de radiu Ra 226.

Radonul este un gaz inert chimic, fără culoare, miros sau gust. În încăperi bine ventilate și în spații deschise concentrația de radon în aer este foarte mică și, probabil, nu prezintă niciun pericol. Însă în încăperi închise, mai ales în subsol, radonul se poate acumula în aer în cantități semnificative.

Se presupune că radiația produsă de radon este al doilea cel mai important factor de dezvoltare a cancerului pulmonar după fumat. Radonul ar putea fi principala cauză de dezvoltare a cancerului pulmonar la persoanele nefumătoare.

Cu toate acestea, valoarea măsurilor orientate spre protecția împotriva expunerii la radon nu a fost stabilită în mod definitiv. Într-un studiu de lungă durată s-a constatat că expunerea la doze mici de iradiere nu se asociază cu un nivel crescut de mortalitate din orice cauză și, posibil, are anumite efecte pozitive.

În rândul oamenilor ce locuiesc în anumite regiuni ale pământului cu cea înaltă concentrație naturală de radon (Cornwall în Marea Britanie și Ramsar în Iran), incidența maladiilor oncologice nu este mai mare decât în rândul oamenilor ce locuiesc în alte regiuni.

O altă sursă de radiație pot fi catastrofele provocate de om, cum ar fi, de exemplu, accidentul de la Cernobîl.

În anul 2011, United Nations Scientific Committee on the Effects of Atomic Radiation (UNSCEAR) a publicat o versiune actualizată a raportului cu privire la posibilele consecințe ale acestui accident, cu scopul de a prezenta „o analiză autoritară și definitivă a impactului acesteia asupra populației implicate”.

Datele acumulate pe parcursul mai multor decenii arată că principala consecință a accidentului de la Cernobâl a fost creșterea numărului de cazuri de diagnosticare a cancerului tiroidian la oamenii din Ucraina, Belarus și 4 cele mai afectate regiuni din Rusia. Până în anul 2005 au fost înregistrate 6848 de cazuri de diagnosticare a cancerului tiroidian (în rândul persoanelor care în momentul accidentului aveau mai puțin de 18 ani), dar numai 15 cazuri de deces din cauza acestei maladii. O diferență atât de mare între numărul de cazuri diagnosticate și numărul de decese se explică prin faptul că o parte considerabilă a cazurilor de cancer tiroidian este reprezentată de tumori neagresive, cu creștere lentă, care se supun bine tratamentului și, probabil, niciodată nu ar cauza pacienților probleme nici fără tratament.

Acesta date fac dificilă estimarea raționalității oricăror măsuri de protecție împotriva radonului și a altor surse de radiație, fie naturale sau provocate de om.

Alte surse importante de radiație pot fi procedurile medicale, în special efectuarea multiplă a tomografiei computerizate, precum și radioterapia utilizată în tratamentul maladiilor oncologice sau din alte motive.
Se știe că anumite forme de radioterapie pot crește riscul de apariție a cancerului în viitor. Mai exact:

• radioterapia efectuată în copilărie sau în adolescență cu scop de tratament al tumorilor în regiunea cutiei toracice se poate asocia cu o creștere semnificativă a riscului de apariție a cancerului mamar la femei la vârstă adultă;
• radioterapia efectuată în tratamentul cancerului de prostată la bărbați sau al cancerului uterin ori ovarian la femei se poate asocia cu creșterea probabilității de diagnosticare a cancerului în alte organe pelviene în viitor;
• Iradierea cu scop medical este unul din principalii factori de dezvoltare a cancerului de creier.

Persoanele care au fost supuse radioterapiei, probabil, pot beneficia de programe individuale de supraveghere, dar deocamdată nu au fost elaborați algoritmi general acceptați de monitorizare a unor asemenea cazuri.

Riscurile asociate cu contactul profesional sau la domiciliu cu unele substanțe cancerigene

Până în prezent, au fost determinate cel puțin 32 de tipuri de substanțe chimice, contactul prelungit cu care — atât în condiții de lucru, cât și acasă — se asociază cu o creștere semnificativă a riscului de maladii oncologice.

Printre acești factori cancerigeni se includ:

• contactul cu azbest (sau locuirea în case în construcția cărora a fost utilizat azbestul);
• contactul cu compuși aromatici policiclici (utilizați în industria vopselelor, textilelor, încălțămintei etc.);
• contactul cu vaporii acizilor anorganici (în special, al acidului sulfuric) și cu iperită;
• contactul cu metale grele, praf de lemn, și siliciu;
• contactul frecvent și prelungit cu gazele de eșapament ale motoarelor diesel;
• contactul frecvent cu gazele formate în timpul arderii combustibilului solid;
• expunerea ocupațională la anumite tipuri de pesticide (în special, compuși anorganici care conțin arsen).

În ultimele decenii, în multe țări, impactul negativ al acestor substanțe a fost în mod semnificativ redus din contul implementării măsurilor adecvate de protecție profesională la nivelul organizațiilor și intreprinderilor. Tuturor persoanelor care lucrează în condiții ce presupun contactul cu substanțe cu acțiune cancerigenă cunoscută li se recomandă să folosească în mod regulat opțiunile de protecție individuală care le sunt oferite sau, dacă acestea nu le sunt oferite — să le ceară.

În legătură cu faptul că utilizarea combustibilului solid în încăperi prost ventilate pentru gătit și încălzire deja este un fenomen relativ rar, ne este dificil să evaluăm ce valoare ar putea prezenta pentru cititorii noștri o discuție detaliată la acest subiect.

Riscurile asociate cu contactul cu câțiva factori cancerigeni cunoscuți în anumite regiuni geografice

Informațiile cu privire la protecția împotriva unui șir de factori cancerigeni prezintă valoare doar pentru persoanele care locuiesc în anumite regiuni geografice.

De exemplu, unul dintre factorii importanți de dezvoltare a cancerului hepatic în rândul oamenilor care locuiesc în câteva regiuni ale Africii și Asiei este consumul produselor alimentare contaminate cu aflatoxină. Aflatoxina este o micotoxină produsă de fungi de tip Aspergillus, care contaminează cerealele (în special porumbul și orezul) depozitate în încăperi calde și umede. Acțiunea cancerigenă a aflatoxinei poate fi deosebit de pronunțată la persoanele cu hepatita virală cronică B sau C, precum și la persoanele care fac abuz de alcool.

În unele regiuni ale Africii și Asiei, un factor important de dezvoltare a cancerului de vezică urinară este infecția cronică cu schistosomiază, infectarea având loc în timpul scăldatului în bazine de apă contaminate cu ape reziduale.

În unele regiuni ale Europei și Asiei, una dintre cauzele importante de dezvoltare a cancerului căilor biliare este infecția cronică cu opistorhoză și clonorhoză, infectarea având loc în rezultatul consumului de pește crud sau preparat termic insuficient.

Într-un șir de țări (Bangladesh, India, Mongolia, China, Argentina, Chile, Mexic, SUA), un posibil factor de creștere a probabilității de cancer pulmonar, de piele și de vezică urinară este un conținut înalt de arsenic în apa potabilă.

Cu excepția recomandărilor în privința prevenției infectării cu schistosomiază, opistorhoză și clonorhoză și tratamentul acestor infecții, ne este dificil să determinăm ce valoare ar putea prezenta pentru cititorii noștri mai multe detalii cu privire la acești factori cancerigeni.

Riscurile asociate cu presupusa acțiune negativă a câmpurilor electromagnetice

În mass-media, periodic, sunt publicate mesaje cu privire la potențiala creștere a riscului de cancer de creier la utilizatorii telefoanelor mobile.

Însă, în prezent, unicul factor pentru care a fost dovedit efectul de creștere a riscului de dezvoltare a tumorilor cerebrale este expunerea la radiație ionizantă.

Impactul negativ al radiațiilor neionizante — în special a radiației electromagnetice generate de telefoane mobile sau de liniile de înaltă tensiune — și al altor factori de mediu asupra probabilității de dezvoltare a tumorilor cerebrale continuă să fie studiat, dar nu a fost dovedit.

În câteva studii, a fost identificată o corelație slabă între creșterea riscului de tumori cerebrale și expunerea ocupațională la câmpuri magnetice puternice, însă aceste rezultate nu au putut fi reproduse în cadrul altor cercetări.

Luând în considerare faptul că tumorile cerebrale sunt forme foarte rare de cancer, precum și reieșind din faptul că asocierea lor cu factorii de risc menționați (dacă aceasta există) poate fi doar una nesemnificativă, am decis să nu includem în acest articol mai multe informații în această privință.

Riscurile asociate cu anumite tratamente medicamentoase

Se știe că pacienții care administrează medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (de exemplu, după transplant de organe interne pentru a preveni respingerea transplantului) pot avea un risc mai mare de maladii oncologice.

Probabilitatea de dezvoltare a bolilor oncologice poate fi crescută și în alte câteva situații.

Femeile care administrează terapie de substituție hormonală pentru ameliorarea simptomelor de instalare a menopauzei au un risc mărit de dezvoltare a cancerului mamar sau al cancerului endometrial.

Femeile care administrează tamoxifen pentru reducerea riscului de cancer mamar pot fi supuse unui risc crescut de cancer uterin.

Bărbații și femeile care efectuează fototerapie în tratamentul psoriazisului pot avea un risc mai mare de cancer de piele.

Informații detaliate cu privire la aceste subiecte trebuie incluse în materialele în care se discută raționalitatea tratamentelor respective în fiecare caz în parte. Totodată, având în vedere raritatea relativă a acestor situații și complexitatea dilemelor clinice cu care se confruntă pacienții și medicii lor în asemenea cazuri, ne-a fost dificil să apreciem cât de valoroasă poate fi informația detaliată la acest subiect în prezentul ghid.

Riscurile asociate cu anumite particularități ale vieții reproductive a femeilor

Există numeroase dovezi convingătoare în favoarea faptului că multe dintre cazurile de afecțiuni oncologice la femei reprezintă tumori, în dezvoltarea cărora un rol important îl joacă hormonul sexual feminin estrogenul. Sursa principală de estrogen sunt ovarele, care secretă acest hormon în decursul primelor 2–3 săptămâni după începutul fiecărei menstruații. La fetele la care încă nu au început menstruațiile, la femeile însărcinate, la femeile care alăptează, precum și la femeile aflate în menopauză estrogenul fie se secretă în cantități mici, fie acțiunea stimulantă excesivă a acestuia este echilibrată de acțiunea unui alt hormon — progesteronul.

Se presupune că, din cauza acțiunii stimulante a estrogenului, probabilitatea de dezvoltare a celor mai răspândite forme de cancer în sfera ginecologică (cancerul mamar, endometrial și ovarian) este mai mare la femeile care în decursul întregii vieți au avut mai multe menstruații și la care, în consecință, țesuturile diferitelor organe au fost expuse mai mult la acțiunea stimulantă a acestui hormon. Această categorie include:

• Femeile la care menstruațiile au început devreme (înainte de 11 ani);
• Femeile la care menopauza s-a instalat târziu (după vârsta de 55 de ani);
• Femeile care nu au născut;
• Femeile care nu au alăptat.

Pe de altă parte, sunt disponibile dovezi convingătoare că fiecare sarcină și fiecare perioadă îndelungată de alăptare se asociază cu o reducere semnificativă a riscului de dezvoltare a cancerului de sân, endometrial și ovarian. De exemplu, după cum am arătat în articolul Protecția împotriva cancerului mamar. Ghid argumentat științific, în cadrul unui șir de studii mari s-a constatat că fiecare naștere reduce riscul personal al femeii de a se îmbolnăvi de cancer mamar în medie cu 7%, iar fiecare 12 luni suplimentare de alăptare reduc acest risc cu încă 4,3%.

Deși particularitățile vieții reproductive ale femeilor pot avea o importanță mare în determinarea riscului lor de dezvoltare a anumitor forme de cancer, am decis să nu includem detalii în acest sens în articolul dat, deoarece nu vedem în asta utilitate practică.

Pe de o parte, asemenea factori precum debutul menstruațiilor sau momentul instalării menopauzei nu pot fi controlate de femeie. Pe de altă parte, asemenea factori precum numărul de sarcini și durata alăptării sunt asociate cu multe alte aspecte al sănătății și vieții, motiv pentru care femeilor nu li se poate pur și simplu recomanda „să nască un copil” sau „să alăpteze”, doar pentru a-și reduce riscul individual de dezvoltare a maladiilor oncologice.

Riscurile asociate cu infecția HIV și importanța comportamentului sexual prudent

Bolile oncologice (inclusiv formele rare ale acestora) reprezintă una dintre principalele cauze de deces în rândul persoanelor cu HIV și SIDA.

Actualmente, una dintre principalele căi de transmitere a acestei infecții este prin contact sexual neprotejat.

Deși infectarea cu virusul HIV poate crește în mod semnificativ probabilitatea faptului că o persoană se va îmbolnăvi de cancer, nu am inclus informațiile cu privire la comportamentul sexual prudent în lista măsurilor de protecție împotriva maladiilor oncologice, deoarece presupunem că pentru cititorii noștri respectarea acestei recomandări prezintă valoare și din multe alte motive.

Am vrea să subliniem încă o dată câteva idei și mesaje privitor la posibilitățile de protecție împotriva bolilor oncologice, pe care le considerăm deosebit de importante:

1 Chiar dacă anumite tipuri de cancer au mecanisme comune de dezvoltare și se caracterizează prin modificări similare în țesuturi, diferite afecțiuni oncologice, în esență, sunt maladii unice. Din acest motiv, datele cu privire la posibilitățile de prevenție a unei afecțiuni oncologice nu pot fi extrapolate cu ușurință la alte tipuri de cancer.

2 Domeniul protecției împotriva maladiilor oncologice se intersectează cu alte câteva sfere ale grijii de sine, ceea ce sporește considerabil valoarea măsurilor respective.

• Respectarea unor asemenea măsuri, precum:
  • menținerea greutății corpului la nivel optim în decursul întregii vieți;
  • efectuarea regulată a activităților fizice;
  • ajustarea planului alimentar;
  • excluderea contactului cu fumul de țigară și cu tutunul în orice altă formă;

permite nu doar reducerea riscului de dezvoltare a unui șir de afecțiuni oncologice, dar și a riscului de maladii cardiovasculare, diabet, boli ale oaselor și articulațiilor, precum și de tulburări cognitive.

• Vaccinarea împotriva unui șir de infecții reduce riscul de dezvoltare a anumitor forme de cancer și, în același timp, previne alte complicații severe care pot fi cauzate de infecțiile respective.
• Utilizarea contraceptivelor moderne le permite unor femei atât să-și planifice în mod eficace sarcina și să-și amelioreze simptomele anumitor afecțiuni ginecologice și endocrine, cât și să-și reducă riscul de dezvoltare a câtorva forme de cancer.
• Protecția împotriva expunerii excesive la radiația solară permite reducerea riscului de apariție a cancerului de piele și, concomitent, previne îmbătrânirea prematură a pielii.

3 În prezent, în medicina preventivă are loc o schimbare radicală de paradigme. În urma răspândirii pe larg a testelor diagnostice preventive s-a constatat că nu toate cazurile de cancer sunt tumori agresive. Multe cazuri de cancer, în special cazurile care pot fi diagnosticate cu ajutorul testelor diagnostice profilactice la persoanele care nu au simptome, sunt tumori cu creștere lentă, tratamentul cărora nu prezintă niciun beneficiu.

Este adevărat că în unele cazuri investigațiile preventive previn decesul din cauze oncologice și prelungesc în mod semnificativ viața unor oameni, însă multor altor oameni aceste teste diagnostice le aduc doar daune. Înainte de a lua o decizie în legătură cu efectuarea sau refuzul de a efectua o anumită investigație preventivă, oamenii trebuie să analizeze cu atenție posibilele aspecte pozitive și negative și să le aprecieze din perspectiva propriilor valori. Fiecare dintre programele actuale de screening se caracterizează printr-un raport unic dintre beneficii și daune, motiv pentru care concluziile cu privire la una dintre opțiuni nu pot fi extrapolate la celelalte.

***

Sfera protecției împotriva maladiilor oncologice este în dezvoltare continuă și nu există nicio îndoială că recomandările prezentate în acest articol în curând se vor schimba.

În special, răspândirea pe larg a testelor genetice, posibil, va permite o mai bună direcționare a măsurilor de protecție împotriva cancerului, însă, de asemenea, vor crea o categorie nouă de riscuri ale testelor medicale — supradiagnosticul mutațiilor genetice.

Posibil că o cercetare mai aprofundată a cauzelor unor afecțiuni oncologice — de exemplu, înțelegerea rolului infecțiilor în dezvoltarea cancerului mamar — va permite descoperirea unor noi posibilități de protecție.

Perfecționarea tehnologiilor de tratament al maladiilor oncologice la stadiile de după apariția simptomelor, probabil, va continua să influențeze raționalitatea testelor preventive cu scop de diagnostic precoce.

Pe măsura acumulării de noi date și a publicării materialelor științifice noi, intenționăm să completăm și să corectăm această secțiune a Ghidului consumatorului inteligent de servicii și informații medicale. Cititorii care ar vrea să fi înștiințați despre actualizările importante ale acestei secțiuni pot folosi opțiunea de abonare gratuită la noutăți.