Difilobotrioza (botriocefalul) la copii şi la adulţi. Răspunsuri la cele mai importante întrebări

Ce este difilobotrioza?

Termenul difilobotrioză se întrebuinţează în medicină pentru a desemna condiţia oamenilor infectaţi cu o anumită specie de paraziţi (helminţi).

Printre agenţii patogeni ai difilobotriozei se numără 11 tipuri de paraziţi, dar infecţia este declanşată, de cele mai multe ori, de:

Diphyllobothrium latum. Acest parazit este răspândit aproape pretutindeni şi îi infestează pe oameni îndeosebi în regiunile în care se consumă carne de peşte crudă: cu precădere în Europa, în Africa şi în Extremul Orient.

Diphyllobothrium pacificum. Acest parazit este răspândit pe coastele pacifice ale Americii de Sud şi Asiei.

Diphyllobothrium nihonkaiense. Acest parazit este răspândit în Extremul Orient şi în Japonia.

În articolul de faţă, veţi găsi răspunsuri la cele mai importante întrebări cu privire la ceea ce trebuie făcut în cazul în care dvs. sau copilul dvs. v-aţi infectat sau v-aţi putut infecta cu difilobotrioză.

Vom începe cu descrierea ciclului vital al agenţilor patogeni ai difilobotriozei. Această informaţie vă va ajuta să înţelegeţi corect sensul tuturor recomandărilor noastre privind remedierea problemei.

Ciclul vital al agenţilor patogeni ai difilobotriozei

Din punct de vedere biologic, agenţii patogeni ai difilobotriozei sunt nişte viermi-paraziţi (helminţi) apţi să supravieţuiască timp îndelungat în organismul uman.

Botriocefalul şi alte tipuri de helminţi (de exemplu, tenia-boului sau tenia-porcului) se mai numesc viermi plaţi sau cestode.

Ciclul vital al helminţilor care declanşează difilobotrioza începe în apa contaminată cu ouăle şi larvele paraziţilor respectivi. Pentru ca larva botriocefalului să poată infesta omul, aceasta trebuie să parcurgă mai multe stadii de dezvoltare şi să treacă prin câteva gazde intermediare.

Primul stadiul de dezvoltare a larvei botriocefalului începe atunci când aceasta este înghiţită de un crustaceu de apă dulce, din familia Daphnia. În organismul daphniilor (prima gazdă intermediară), larva continuă să se dezvolte. În momentul în care crustaceul contaminat este înghiţit de un peşte (a doua gazdă intermediară), larva botriocefalului părăseşte organismul daphniei şi pătrunde în muşchii peştelui, unde continuă să se dezvolte şi devine aptă să infesteze organismul uman.

Următorul stadiu de dezvoltare a botriocefalului începe atunci când peştele, contaminat cu larve, este mâncat de om, de animalele sălbatice sau de cele domestice (inclusiv de câini sau de pisici).

După ce pătrunde în intestinul uman sau animal, larvele botriocefalului încep să crească şi, peste 3-5 săptămâni, se transformă în helminţi adulţi.

Viermii adulţi se fixează de mucoasa intestinului subţire cu ajutorul aşa-numitului scolex, care se află în partea anterioară a corpului. Corpul botriocefalului este alcătuit din segmente numite proglote, care conţin foarte multe ouă. Periodic, din partea posterioară a helmintului se desprind una sau mai multe proglote, iar ouăle ce se conţin în acestea sunt eliminate din organismul infestat prin fecale.

În cazul în care scaunul persoanei infestate şi ouăle agentului patogen al difilobotriozei, ce se conţin în acesta, nimeresc în apă (de exemplu, prin reţeaua de canalizare), peste 10-20 de zile, din aceste ouă vor ecloza larvele parazitului. Larvele pot începe un nou ciclu vital, dacă sunt înghiţite de daphnii.

Cum arată agenţii patogeni ai difilobotriozei?

Ouăle şi larvele acestor paraziţi au dimensiuni foarte mici şi nu pot fi observate cu ochiul liber. Dimensiunile medii ale ouălor de botriocefal ating 50-60 µm şi pot fi văzute doar la microscop.

Indivizii adulţi ai botriocefalului pot atinge 10-12 m în lungime.

Un alt agent patogen al difilobotriozei, Diphyllobothrium pacificum, nu depăşeşte lungimea de 1 m.

Care este sursa difilobotriozei? Unde se pot infesta copiii sau adulţii? În ce fel de peşti se pot găsi aceşti paraziţi?

Adultul sau copilul se pot contamina cu difilobotrioză dacă vor consuma peşte semipregătit sau crud, infestat cu larvele parazitului respectiv. Larvele botriocefalului pot supravieţui chiar şi în peştele marinat sau afumat.

Sursa principală de contaminare cu difilobotrioză o constituie peştii care vieţuiesc în bazinele de apă dulce, precum şi peştii de apă sărată care depun icre în râuri: somonul de Pacific, somonul roz, somonul Keta ş.a..

Cum putem identifica peştele contaminat?

Peştele infestat cu difilobotrioză poate arăta absolut normal. Larvele parazitului respectiv au dimensiuni foarte mici, de aceea nu pot fi văzute cu ochiul liber.

Mă pot contamina cu botriocefal de la animalele domestice?

Unele animale sălbatice şi domestice, inclusiv câinii şi pisicile, se pot infesta cu difilobotrioză după ce consumă carne de peşte. Totuşi, omul nu se poate contamina cu botriocefal nemijlocit de la aceste animale. După cum am arătat mai sus, pentru ca larvele difilobotriozei să devină contagioase pentru om, trebuie să treacă, în prealabil, prin mai multe etape de dezvoltare în organismul gazdelor intermediare (crustacee şi peşti).

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta difilobotrioza?

La majoritatea oamenilor, difilobotrioza nu se manifestă prin niciun fel de simptome.

În cazurile în care maladia se manifestă prin nişte simptome, acestea apar la câteva săptămâni după infestare.

Simptomele difilobotriozei pot fi:

• Durerile şi disconfortul abdominal
• Greaţa şi voma
• Diareea
• Oboseala şi indispoziţia
• Prurit în regiunea anorectală

Din motive lesne de înţeles, mulţi oameni nu văd nicio legătură dintre aceste simptome şi contaminarea cu un parazit de mari dimensiuni, considerându-le drept “indispoziţii de moment”.

Primul simptom clar de infestare cu botriocefal este apariţia, în scaun, a unor “panglici albicioase”, cu lungimi care variază între 30 cm şi 3 m. Acestea sunt proglotele botriocefalului care s-au desprins de corpul parazitului.

Ce fac dacă observ în scaun panglici albicioase?

Dacă dvs. sau copilul dvs. observaţi în fecale nişte “panglici”, mutaţi-le atent într-un vas curat sau cel puţin fotografiaţi-le. După aceasta, mergeţi la medicul infecţionist sau parazitolog.

Examinând “panglica”, medicul va putea stabili cu exactitate despre ce fel de parazit este vorba, prescriindu-vă o cură de tratament adecvată.

Cât timp trăiesc agenţii patogeni ai difilobotriozei? Aceştia pot dispărea spontan, fără tratament?

Dacă omul infestat nu se tratează în niciun fel, botriocefalul poate rămânea în organism timp mai mulţi ani de zile.

Prin ce este periculoasă difilobotrioza? Ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?

Difilobotrioza nu prezintă, de regulă, niciun fel de pericol pentru viaţa omului.

Pericolul esenţial al infestării cu botriocefali constă în faptul că paraziţii respectivi pot determina o insuficienţă de vitamina B12. Insuficienţa vitaminei date poate provoca anemie şi tulburări grave ale funcţiei sistemului nervos.

La adulţi şi copii, insuficienţa vitaminei B12 se poate manifesta prin următoarele simptome:

• Dureri de cap
• Oboseală sporită
• Ritm cardiac şi respiraţie accelerate
• Amorţirea pielii în unele regiuni ale mâinilor şi picioarelor

O altă complicaţie gravă pe care o poate determina difilobotrioza este ocluzia intestinală. Aceasta se poate dezvolta dacă, în intestinul adultului sau copilului, sunt prezenţi, concomitent, mai mulţi indivizi de botriocefal. Simptomele ocluziei intestinale ar putea fi:

• Dureri pronunţate în abdomen
• Balonarea
• Voma

Fără tratament adecvat, ocluzia intestinală poate conduce la decesului bolnavului.

Diagnosticul: ce analize poate indica medicul pentru a identifica difilobotrioza?

Pentru a stabili dacă adultul sau copilul sunt bolnavi de difilobotrioză, medicul le poate prescrie o analiză a scaunului la ouă de botriocefal.

Testul acesta este destul de simplu şi de accesibil, putând fi efectuat în laboratoarele de pe lângă spitalele de boli infecţioase.

Pentru a efectua analiza la difilobotrioză, sunt suficiente doar câteva grame de fecale. Pentru a colecta scaunul, cele mai indicate sunt containerele speciale de unică folosinţă, care pot fi procurate în farmacii.

Dacă, în urma analizei la microscop a fecalelor, medicul identifică ouă de botriocefal, aceasta înseamnă că persoana testată este, într-adevăr, bolnavă de difilobotrioză.

Absenţa ouălor de botriocefal nu înseamnă neapărat că persoana respectivă nu este bolnavă de difilobotrioză. Ouăle acestor paraziţi pot apărea în scaun abia la 5-6 săptămâni după contaminare. În cazul în care, din momentul infestării, a trecut mai puţin timp, analiza fecalelor la difilobotrioză ar putea fi negativă.

Tratamentul: cum pot fi eliminaţi din organismul adulţilor sau copiilor agenţii patogeni ai difilobotriozei? Ce medicamente se administrează în acest caz?

Pentru a trata difilobotrioza, medicul vă poate recomanda unul dintre următoarele medicamente:

• Praziquantel (biltricide): o singură doză, calculată după cum urmează – 10-25 mg de medicament la fiecare kilogram de masă corporală a pacientului care urmează cura de tratament (vezi instrucţiunile de utilizare)
• niclosamid: o singură doză de 2 g.

Nu recurgeţi la automedicaţie. Cereţi neapărat consultaţia medicului!

Este necesară repetarea curei?

Peste o săptămână după administrarea primei doze de medicament, medicul v-ar putea recomanda analiza repetată a scaunului la ouă de botriocefal.

Dacă testul va arăta că ouăle botriocefalului încă mai sunt prezente în scaun, medicul va prescrie o a doua cură de tratament cu medicamentele descrise mai sus.

Ne putem infecta din nou cu difilobotrioză după tratament? Cum putem preveni contaminarea repetată?

Organismul uman nu este în stare să producă o imunitate eficientă împotriva agenţilor patogeni ai difilobotriozei, de aceea, de fiecare dată când consumă peşte infestat cu botriocefal, adultul sau copilul se pot contamina din nou.

Pentru a preveni contaminarea repetată cu botriocefal, trebuie să ţinem cont de o serie de recomandări:

1. renunţaţi la carnea de peşte crudă sau semipreparată. Larvele botriocefalului pot supravieţui chiar şi în peştele marinat sau afumat, mai ales dacă acesta este preparat în condiţii casnice.
2. Înainte de a consuma sushi sau sashimi, procurate nemijlocit de la producător, asiguraţi-vă că acesta a gătit bucatele respective din carne de peşte tratată în conformitate cu anumite reguli (vezi mai jos).

Vom scăpa de difilobotrioză dacă vom congela peştele?

Congelarea peştelui distruge larvele de botriocefal. Aţi putea recurge la unul dintre următoarele regimuri de congelare a cărnii de peşte:

• Sub -20ºC inclusiv, timp de 7 zile;
• sub -35ºC inclusiv, timp de 15 ore, dacă grosimea bucăţii de peşte nu depăşeşte 15 cm.

Cum trebuie gătit peştele?

Pentru a neutraliza larvele botriocefalului, peştele trebuie încălzit (în interior) până la cel puţin 55ºC.

Recomandări suplimentare de protecție împotriva helminților